Nimeni nu îl întreabă pe copil dacă dorește sau nu să fie binecuvântat, căci copilul nu poate decide pentru sine. Cei care decid sunt părinții acestuia, în ambele cazuri, adică și la botez și la binecuvântare. Binecuvântarea copiilor este o ceremonie preluată din V.T., unde nu exista botezul copiilor. Binecuvântarea și circumcizia copiilor aveau același rol, ca și botezul copiilor, adică de a îi prezenta pe aceștia în fața lui Dumnezeu. Prin circumcizie ei devenea membrii ai poporului lui Dumnezeu. Copii care sunt botezați în apă mor, în mod simbolic și apoi revin la viață, împreună cu Hristos și nu există nici un motiv, pentru care un copil să nu poată parcurge acest proces. Este vorba despre începutul nașterii din nou și, fără îndoială și copii au nevoie de această naștere. Chiar dacă sunt nevinovați la naștere, copii se nasc însă cu firea pământească păcătoasă și au nevoie să dobândească și ei firea duhovnicească, prin nașterea din apă și din Duh. Acesta este un proces și nu se realizează peste noapte, dar are nevoie de acest început simbolic. Cel mai important aspect este acela al consimțământului copilului, care lipsește și la binecuvântare și la botezul în apă și cu toate acestea dacă un copil care a fost binecuvântat dar nu a fost încă botezat în apă moare, el sau ea este considerată ca fiind gata pentru mântuire. Cu alte cuvinte, un copil binecuvântat, care încă nu a fost botezat în apă, este considerat a fi Creștin, cu toate că nu este născut din apă, și deci binecuvântarea copilului ține loc de botez în apă al acestuia. Dacă așa stau lucrurile și dacă un copil binecuvântat, care nu și-a dat consimțământul pentru binecuvântare, fiind lipsit de discernământ, poate fi mântuit, de ce nu ar putea fi mântuită și o persoană care este botezată în apă ca și copil și moare imediat după aceea? Dacă un copil binecuvântat este gata pentru mântuire cu atât mai mult un copil botezat în apă este și el gata ca să fie mântuit. Prin urmare, botezul în apă al copiilor este la fel de valabil ca și binecuvântarea lor și amândouă pot să ducă la mântuirea copiilor. Diferențele se fac exclusiv din motive propagandistice legate de interese de prozelitism. Se caută noi adepți și fiecare confesiune creștină se luptă să își întregească rândurile.

Bisericile instituționale Neo-protestante folosesc binecuvântarea copiilor ca pe o ”plasă de siguranță,” adică ele, din teama că copii vor muri înainte de botezul la maturitate, îi prezintă totuși înaintea lui Dumnezeu și citesc texul dedicat din V.T., asupra lor. Este o cale ocolită care duce în același loc. Fie în cazul botezului în apă al copiilor mici, fie în cazul binecuvântării copiilor mici, ceremonialul se întâmplă fără acordul copiilor și decizia este luată tot de părinți. După logica Neo-protestantă, atât botezul copiilor, cât și binecuvântarea copiilor ar trebui să fie nule, căci ambele sunt efectuate fără acordul copiilor, deoarece ei sunt lipsiți de discernământ. Cum se făcea însă circumcizia le Evrei? Cine îi întreba pe copii, dacă doresc să fie circumscriși sau nu? Aceeași este logica și cu botezul copiilor în apă, nu este nevoie ca ei să își dea acordul. De ce nu este nevoie de acordul lor? Aceasta se întâmplă deoarece copii pot confirma sau infirma botezul în apă, care s-a efectuat asupra lor, mai târziu și aceasta chiar prin viața lor. Ajuns la maturitate, orice copil află că a fost botezat ca și Creștin. Dacă se îndoiește sau dacă nu există dovada acestui fapt, copilul respectiv se poate boteza din nou. Dacă însă copilul este sigur că a fost botezat, atunci prin viața de credință pe care o duce, acel copil poate confirma sau poate infirma botezul care s-a efectuat asupra sa. La Romano-catolici, de exemplu, există practica confirmării și nu este, după părerea mea, o practică rea, dar nu este absolut necesară. La Ortodocși confirmarea vine din viața de zi cu zi, a copilului botezat, care a ajuns matur. Dacă îl urmează pe Hristos, aceea persoană, confirmă botezul efectuat asupra sa și dacă nu îl urmează, oricum botezul nu îi folosește la nimic. Tot la nimic folosește și botezul în apă, la maturitate, al unui Neo-protestant, care în fapt nu trăiește ca și Hristos și care nu este născut sau născută din nou. (Ioan 3; 3-6)

Botezul în apă este doar un simbol, acesta nu oferă garanția mântuirii. Simbolul, care nu este însoțit de o trăire reală a credinței creștine, nu are nici un fel de valoare. Botezul în apă este doar primul pas către nașterea din nou și fără cel de al doilea pas, adică nașterea din Duh, botezul în apă nu are nici o valoare. Martin Luther și Reformatorii, de unde își extrag originile multe denominațiuni Neo-protestante, botezau copii și cred că ei nu pot fi numiți eretici și în nici un caz de către Neo-protestanții, care sunt continuatorii lor. Totuși ceea ce mă convinge pe mine cel mai mult privitor la aceea că botezul în apă al copiilor este la fel de valabil ca și al adulților este asemănarea dintre simbolul botezului în apă și circumcizia din V.T., dar și ideea că un copil botezat în apă începe mai devreme procesul nașterii din nou. De ce trebuie să așteptăm ca o persoană să devină matură, înainte de a intra în procesul nașterii din nou? Nu există nici un motiv temeinic pentru aceasta. Cu cât începe mai devreme, nașterea din nou, cu atât mai bine, căci nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu este născut din apă și din Duh.

Dumnezeu a spus că nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu sau nu poate vedea Împărăția Cerurilor, dacă nu se naște din apă și din Duh. (Ioan 3; 3-6) Pe ce bază poate intra deci un copil care a murit prematur, în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu se naște din apă și din Duh și care este doar binecuvântat? Răspunsul meu stă în cuvintele lui Isus (Iisus) și anume că la om mânuirea este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință. Dumnezeu îi primește pe acești copii la El în baza aceluiași principiu după care Isus (Iisus) l-a mântuit pe tâlharul de pe cruce. Acesta nu a fost botezat în apă dar s-a dovedit pregătit pentru Împărăția Cerurilor. Copii mici, chiar dacă nu sunt botezați în apă, pot să fie mântuiți, dacă Dumnezeu dorește acest lucru, căci Cel care mântuiește este Acela care stabilește și regulile după care mântuiește. Copii au o chemare specială de la Dumnezeu.

"14 Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei." (Matei 19; 14)

Prin urmare, fie că suntem botezați ca și copii, fie că suntem botezați ca și maturi, Dumnezeu ne vede intențiile și ne citește inimile și El decide după propriile Sale criterii, în ceea ce ne privește și nu neapărat după momentul botezul în apă. Din acest punct de vedere, eu consider că cele două momente ale botezului în apă, adică în copilărie sau la maturitate, au exact aceeași valoare simbolică. Omenește vorbind, eu cred că este de dorit ca un copil să fie botezat cât mai repede, însă în final nu momentul botezului este decisiv, pentru mântuirea sa. Fără îndoială că Bisericile instituționale Neo-protestante fac multă zarvă din botezul la maturitate și aceasta dintr-un motiv foarte simplu și anume acela de a câștiga noi adepți. Dacă o persoană credincioasă, care a fost botezată în apă ca și copil, dorește să îl urmeze pe Isus (Iisus), de ce mai are nevoie să fie botezată la maturitate? N.T. ne spune clar că există un singur botez.

"4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
       5  Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
       6  Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi." (Efeseni 4; 4-6)

De ce se practică atunci mai multe botezuri? Rebotezarea obligatorie, a acelor care au fost botezați ca și copii este contrară învățăturilor N.T. Dacă totuși cel sau cea în cauză doresc să folosească ca pe un fel de prag, pentru a începe o viață nouă, momentul botezului în apă, atunci este decizia lor și nimeni nu are dreptul să îi oprească de a fi botezați din nou în apă. Obligația însă, impusă de Bisericile instituționale asupra persoanelor care se apropie de Dumnezeu, de a se boteza în apă, a doua oară, este nebiblică și are ca scop prozelitismul, adică atragerea de noi adepți și întărirea instituțiilor bisericești. Trebuie să fim sinceri și să recunoaștem adevărul și anume este necesar să admitem că orice instituție bisericească are propria sa agendă. Eu sunt doar Creștin și nu sunt dator cu nimic doctrinelor sau dogmele nici unei Biserici instituționale, ci sunt dator să spun doar adevărul, așa cum ne permite Biblia să îl înțelegem și aceasta purtând răspunderea doar în fața lui Dumnezeu.

Botezul copiilor, la fel ca și botezul maturilor, amândouă sunt simboluri care duc la mântuire, dar cu condiția ca aceste simboluri să fie însoțite de ceea ce ele simbolizează, adică începutul nașterii din nou. Botezul în apă, făcut asupra copiilor, este confirmat sau infirmat, de cel sau de cea în cauză, prin viața și practica de credință pe care respectiva persoană o realizează în viața sa. Rebotezarea nu este cerută de textele N.T., care precizează că există un singur botez, dar dacă cel în cauză, din motive personale, o cere, aceasta poate fi îndeplinită. Atenție însă că multe persoane, care au fost botezate ca și copii, sunt rebotezate, fără a fi cu adevărat pregătite și din acest motiv repetă păcatele pe care le-au făcut anterior. Ei ajung într-o situație și mai rea decât înainte de a fi botezați în apă la maturitate, într-o situație de deznădejde și datorită repetării botezului în apă, căci li se spune că au păcătuit cu voia, după ce l-au primit pe Hristos și că nu mai pot avea speranță. În realitate, orice om păcătuiește atât timp cât nu este născut din nou, căci numai prin această regenerare spirituală o persoană poate ajunge să nu mai păcătuiască, deoarece numai astfel respectiva persoană nu mai este condusă de firea pământească, ci de Duhul lui Dumnezeu.

Numai cine este născut din nou, adică născut din Dumnezeu nu mai păcătuiește și botezul în apă, chiar la maturitate, nu este decât primul pas către nașterea din nou. Aș dori să mai adaug că oricine crede că un Ortodox, un Romano-catolic, un Greco-catolic, un Protestant, un Reformat, etc. nu vor fi mântuiți, din cauză că nu a fost botezat la maturitate, dovedește că nu a înțeles nimic din credința creștină și că este animat de aroganță și mândrie. Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este una singură și este formată din toți Creștinii, născuți din nou, indiferent de confesiunea creștină de care aparțin. În egală măsură, Ortodocșii Romano-catolici, Greco-catolicii, Protestanții, Reformații, Baptiștii, Penticostalii, Adventiștii, Evangheliștii etc. pot să fie mântuiți, indiferent de momentul când au fost botezați în apă, cu condiția ca toți aceștia să fie născuți din nou, căci altfel nu pot vedea și nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu. (Ioan 3; 3-6)

Mai doresc să resping și o altă eroare. Mulți spun că Isus (Iisus) s-a botezat la maturitate și din acest motiv, toți trebuie să ne botezăm la maturitate. Problema este că Isus (Iisus) nu a fost botezat la maturitate cu botezul cu care suntem botezați noi, ci a fost botezat cu botezul lui Ioan Botezătorul, adică botezul pocăinței, botez care astăzi, nu se mai practică, deoarece acesta anunța doar venirea lui Hristos. Sunt două botezuri diferite, care simbolizează două lucruri diferite. Botezul în apă, al lui Ioan Botezătorul presupunea un efort personal al omului de a nu mai păcătui și acesta se adresa unui om matur. Botezul în numele lui Isus (Iisus) însă simbolizează începerea unei noi vieți spirituale, o naștere din nou, după o moarte față de păcat. Lupta cu păcatul nu se mai face prin forțe proprii, ci se face prin schimbarea naturii umane cu o natură nouă spirituală, cu natura lui Dumnezeu. Pe de altă parte, să nu uităm că atunci când a fost copil, Isus (Iisus) a fost tăiat împrejur și aceasta fără să i se ceară acordul, deci asupra Lui s-a exercitat, la fel ca și asupra oricărui copil evreu, un act simbolic, care avea implicații spirituale. Isus (Iisus) nu putea să fie botezat în apă ca și copil, căci El încă nu murise pe cruce și nu putea să fie botezat în propria Sa moarte. Afirmația că dacă ar fi vrut Dumnezeu, Isus (Iisus) ar fi fost botezat în apă ca și copil, ca să ne dea nouă un exemplu, despre modul cum trebuie efectuat botezul în apă, este rodul unor minți fanatice, care nu înțeleg ce semnifică botezul în apă.