Credința oarbă, a crede cu orice preț și în orice doar să credem într-o forță deasupra noastră nu este o atitudine umană salvatoare. Este credința cu origini în primele stagii de evoluție a umanității când se aștepta de la diversele ”divinități” răspuns la toate problemele oamenilor. Sunt multe credințe religioase care se contrazic între ele și sunt și credințe în care omul care dorește să facă pe placul unei divinități nu face decât să acționeze împotriva propriei sale umanități. O credință religioasă absurdă sau adoptată în mod fanatic și necritic devine periculoasă atunci când se încearcă impunerea ei asupra conștiințelor celorlalți. A fi critic cu propria credință religioasă nu înseamnă a fi critic cu Dumnezeu ci doar cu modul în care El este înțeles de anumiți oameni. Prima metodă de spălare a creierelor unor credincioși este afirmația că nimic din ce se leagă de credința în Dumnezeu nu poate fi analizat în mod critic, totul fiind ”sfânt”.

Dogmele nu pot să fie analizate critic nici măcar în lumina textelor Bibliei. La rândul lor textele Bibliei nici ele nu pot să fie analizate critic deoarece ele sunt ”Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi”. Cu toate acestea textele Biblice sunt scrise de oameni și conțin nenumărate inadvertențe dar analiza lor critică este considerată în mod greșit a fi un păcat. Acesta este unul dintre motivele pentru care există atâtea dogme și doctrine religioase care se contrazic între ele. Fiecare pune accentul pe un anumit text biblic care text nu se potrivește cu alte texte din care apar alte doctrine. Istoria scrierii Bibliei este considerată a fi ”tabu” și de aceea este foarte puțin cunoscută de credincioși.

Biblia desigur conține mari valori spirituale și experiența unor mari credincioși care sunt apostolii dar cu toate acestea ea trebuie analizată în mod critic și acceptată pentru tot ceea ce are bun și respinsă pentru tot ce nu corespunde realității. În V.T. este prezentat un Dumnezeu care este bun pentru poporul Său dar distrugător pentru alte națiuni din vechime. Eu sunt convins că multe din poveștile puse pe seama lui Dumnezeu în V.T. sunt pure invenții omenești. Dumnezeu nu poate să fie în același timp și iubitor și iertător dar și distrugător și nemilos cu oamenii. Dumnezeu știa că distrugerea și lipsa de milă manifestată față de popoarele din Canaan povestită de unele texte biblice nu puteau să schimbe în bine natura umană și nu puteau să aibă o influență pozitivă asupra istoriei umane și din acest punct de vedere textele respective nici nu au avut o astfel de influență. Mulți conducători politici și militari probabil că au citit ce prezintă V.T. că s-a întâmplat în trecut și cum a acționat Dumnezeu în anumite situații și au găsit o justificare pentru propriile lor acțiuni distrugătoare. Eu nu cred că Tatăl ceresc a acționat fără milă în vreun caz în ciuda a ceea ce scrie în V.T. cred că este vorba de multe exagerări omenești care urmăreau un scop politic de genul ”fiți tari că Dumnezeu este cu noi”.

În același fel acționează multe grupuri religioase în zilele noastre. Ei consideră că cu cât ești mai mărginit în adevărurile religioase pe care le prezinți cu atât mai mult ești pe placul lui Dumnezeu. Ei cred că lui Dumnezeu îi place să ”smulgă” orice liniște din inima omului și să îl vadă pe acesta suferind. Ei cred că dacă interpretezi textele religioase extrem de restrictiv poți să omori pe oricine fără probleme în numele Lui deoarece Dumnezeu este de partea ta. Ei cred că Dumnezeu nu este dragoste ci că El vrea supunere perfectă de la om și nimic altceva. Dumnezeu care a fost de partea unora și împotriva altora este un mesaj biblic pe care îl conține V.T. Un astfel de mesaj trebuie categoric respins, nici un om pe pământ nu trebuie disprețuit pentru motive religioase și nici un om nu se poate considera că este în locul lui Dumnezeu și poate acționa ca atare. Fiecare crede că știe mai bine care este voia lui Dumnezeu și fiecare crede că El este de partea intereselor sale personale și îi dă dreptate lui sau ei. Din caracterizarea prin care Dumnezeu este considerat a fi dragoste s-a ajuns ca oamenii să omoare în numele Lui. În realitate Dumnezeu este de partea adevărului și a dreptății și nu de partea unor grupuri împotriva altora.

De ce ar trebui să acord credit unui Dumnezeu care ucide oamenii în masă doar pentru că El este puternic și oamenii sunt mai slabi? Pot să cred că El există dar nu sunt obligat să mă supun Lui. Ce fel de Dumnezeu ar fi acela care ar porunci unor călăi să ucidă oameni nevinovați? Dacă ar exista un astfel de Dumnezeu nimic nu ne îndeamnă să ascultăm de El. De ce trebuie să te supui unui Dumnezeu care îți cere să ucizi oamenii indiferent de motive? Cunoști tu exact motivele pentru care Dumnezeu crede că trebuie să ucizi acei oameni sau numai ți se pare că le cunoști? Ești de acord cu acele motive? Poate că acele motive sunt determinate de argumente cu totul străine umanității. Servești o cauză străină omului pe care nu o cunoști sau o cunoști foarte puțin și în naivitatea ta crezi că faci ceva util omenirii.  Dacă o forță exterioară umanității ți-ar cere să distrugi întreaga umanitate în beneficiul acelei forțe, tu ai face acest lucru? De unde vine atitudinea aceasta de lașitate? Sunt oameni care încearcă să se ”pună bine” cu tot felul de forțe pe care ei le subsumează sub denumirea Dumnezeu și pentru aceasta ar trece la executarea celor mai distrugătoare planuri. Alți oameni nici măcar nu își pun probleme legate de Dumnezeu, ei încearcă doar să fie pe placul unor organizații religioase. A crede că Dumnezeu îi urăște pe oamenii necredincioși este o mare eroare, deoarece El nu poate să urască pe nimeni, ura fiind contrară naturii Sale. Dacă natura lui Dumnezeu este dragoste și dreptate El nu poate să urască pe cineva doar pentru că aceea persoană nu crede în El sau își manifestă credința în alt mod decât tine.

Servilismul necondiționat în domeniul religios este cauzat de o lașitatea extremă și aceasta este cea mai condamnabilă atitudine pe care un om o poate încerca. Astfel de ticăloși îmbrăcați într-o falsă smerenie față de o divinitate pe care nu o cunosc sunt gata la orice numai să le meargă lor bine dar nu o să le fie bine nici lor. Când calci anumite principii te poți aștepta ca și alții să le nesocotească cu totul atunci când este vorba despre tine. Criminalii care ucid în numele religiei sunt instrumente oarbe în mâna unor forțe oculte care îi manevrează așa cum doresc ele. Acești indivizi gata la orice pentru avantajele lor personale și care servesc o cauză străină de Dumnezeu se lasă manipulați de forțe religioase fie ele exterioare omului fie niște organizații cu caracter religios. Astfel de indivizi nu cunosc granițele și nici limitele unei anumite religii. Este vorba despre o atitudine care se poate infiltra în orice religie și anume aceea de a nesocoti umanitatea și a o detesta până acolo încât ești gata să o distrugi atunci când bănuiești că acest lucru îți este favorabil ție și îți este cerut de o divinitate.

Un Dumnezeu distrugător și nemilos nu poate să fie un bun conducător pentru oameni. Mulți oameni cred în Dumnezeu pentru că li s-a spus că El este un Tată iubitor dar dacă nu este așa ceva ci dimpotrivă este un stăpân autoritar și gata la a sacrifica întreaga umanitate pentru interesele Lui atunci credința noastră în El se bazează doar pe dorința de a evita suferința și nu pe dragoste. Calea însă pe care unii oameni credincioși încearcă să evite suferința este una greșită căci un Dumnezeu care acceptă suferința oamenilor cu ușurință nu va face viața fericită nici celor care îl servesc.

Valoarea credinței noastre depinde foarte mult de ceea ce credem despre El. Dacă noi credem că Dumnezeu este o Forță autoritară și neînțelegătoare cu omul și cu toate acestea continuăm să îl lăudăm și să îl servim doar fiindcă El este mai puternic decât noi atunci credința noastră nu are valoare. Dacă dimpotrivă credem că Dumnezeu este drept, iubitor și generos și înțelegător cu omul atunci merită să credem în El și să ne acordăm cu voința Lui. Numai în acest caz vom ajunge să respectăm cu adevărat învățăturile lui Isus (Iisus).

Dacă Dumnezeu nu este mai bun și mai înțelegător ca noi atunci nu are nici un sens să ne închinăm Lui. Cei mai mulți dintre noi nu ar ucide niciodată oameni nevinovați doar pentru că aceștia au alte credințe religioase decât ei. Cum ar putea Dumnezeu care se presupune că este mai generos decât omul să ceară de la cineva să ucidă oameni în numele Lui? Cred că Dumnezeu nu ne cere nici să ucidem fizic nici spiritual prin judecățile noastre aspre și nedrepte pe nimeni.

Dacă Dumnezeu ar vrea să ucidă anumiți oameni ar face-o chiar El în mod direct nu ar trebui să recurgă la servitori credincioși care să facă așa ceva pentru El. Crezi că Dumnezeu are nevoie de tine să execuți oameni în numele Lui? Crezi că tu ești un executor numit de Dumnezeu care este Judecătorul suprem? Dacă asta crezi înseamnă că nu l-ai înțeles pe Dumnezeu. El a venit pe pământ să mântuiască lumea nu să o distrugă. Dumnezeu nu poate schimba lumea în bine ucigând aici și acolo niște oameni nevinovați. El știe acest lucru dar tu nu îl știi. Din pricina unora care ucid în numele lui Dumnezeu sau care distrug sufletele oamenilor în numele Lui credința în El se diminuează. Tu faci un deserviciu lui Dumnezeu și oamenilor. Dacă El este așa cum se spune că este adică bun și generos nu poate să ceară să se întâmple lucruri pe care cei mai mulți oameni credincioși nu le-ar face. Eu sunt convins că nu Dumnezeu cere astfel de lucruri ci doar anumite organizații care au în primul rând o agendă politică.

Dacă Isus Hristos prin absurd mi-ar cere să ucid oamenii doar pentru că aceștia nu cred în El eu nu aș face acest lucru, categoric l-aș refuza. Părerea mea despre cum este Dumnezeu m-ar împiedica să adopt o atitudine negativă față de oameni. Dacă Dumnezeu însă nu ar fi iubitor și generos ci doar o Forță superioară omului care ar încerca să îl domine pe acesta cu orice preț atunci nu aș mai fi la fel de încântat de credința mea în El. Dumnezeu poate să fie apreciat doar în funcție de valorile pe care le apără. Dumnezeu este bun pentru că valorile pe care le promovează sunt bune dar dacă ar avansa principii negative sau distructive pentru omenire atunci nu am avea de ce să ne supunem Lui.

Isus Hristos însă nu ne cere să ucidem oamenii pentru că au alte credințe religioase decât noi și nici să judecăm oamenii în funcție de religia lor. Nu suntem robii lui Dumnezeu suntem copiii Lui și El nu ne cere să facem nimic împotriva conștiințelor noastre. Dacă avem de ales între a ne supune lui Dumnezeu în mod necondiționat și a ne călăuzi după principii morale înalte singura atitudine corectă ar fi să ne supunem Lui doar atunci când cele două coincid. Mă interesează cu ce fel de Dumnezeu am a face. Așa cum pe El îl interesează ce fel de om sunt eu așa și pe mine mă interesează ce fel de Dumnezeu este El. Nu mi-ar place să îmi petrec veșnicia alături de un Dumnezeu absurd. Contează foarte mult ce credem despre Dumnezeu și nu ajunge doar să credem în El.

Un Dumnezeu superior care apără dreptatea celor sărmani este un far călăuzitor pentru om dar o divinitate care urmărește scopuri necunoscute și contrare intereselor omului sau care încearcă să se folosească de noi nu este în mod necesar o divinitate bună. Trebuie să avem în vedere și omul nu doar pe Dumnezeu. Cu toate că omul în perioada de evoluție în care se află acum arată ca o ființă fragilă, omul, adică toți oamenii de pe planetă, nu este de disprețuit. Omul este o ființă deosebită care dacă are condiții propice poate să devină o ”stea strălucitore”. Oamenii se află încă în perioada de copilărie a umanității din punct de vedere al științei și civilizației lor dar umanitatea se va dezvolta și nu este nevoie să fie ucisă în fașă. 

O imagine deformată sau greșită despre Dumnezeu ne determină să practicăm o credință religioasă într-un mod eronat și tocmai această practică ne poate separa de El. Majoritatea Evreilor credeau în Dumnezeu, nimeni nu poate să conteste acest lucru dar felul în care credeau ei era greșit și lucrul acesta a determinat ca El să vină pe pământ și să facă corecturile necesare. Ce credeau Evreii despre Dumnezeu și s-a dovedit a fi greșit? Ei credeau că Dumnezeu este un stăpân autoritar și legalist care se uită la niște reguli foarte stricte și că pedepsește cu asprime pe aceia și acelea care încalcă aceste reguli. Dumnezeu era pentru ei un gardian al Legii autoritar care pedepsea pe aceia care încălcau Legea. Cu toate acestea această imagine s-a dovedit a fi greșită și a fost contrazisă de Isus (Iisus). Da, Legea trebuia ținută dar numai în spiritul în care a fost dată. Exista o literă și un ”spirit” al Legii și litera fără ”spirit” era moartă și chiar putea omorî spiritele oamenilor. Dumnezeu a stabilit o Lege pentru a fi folositoare oamenilor, nu o Lege de dragul Legii sau un fel de test complicat care să poată să fie trecut numai de unii oameni. Dumnezeu a găsit de cuviință să arate oamenilor cum trebuie să fie relațiile între ei și cum se cuvine ca ei să se comporte față de El. Această Lege însă nu avea nici o putere dacă oamenii nu înțelegeau esența sau motivația ei care era dragostea spirituală.

Nu omul era făcut pentru Lege ci Legea a fost făcută pentru oameni ca un mijloc de educație pentru ei. Absolutizarea valorii Legii însă a dus la grave deformări. Nu s-a mai văzut pădurea din cazul copacilor. Oamenii au transformat Legea lui Dumnezeu într-o obsesie exterioară lor care nu a fost asimilată firesc în comportamentul lor dar a devenit o armă de distrugere a vecinului. Legea avea rolul de a îi îndruma pe oamenii către Hristos dar paradoxal ea i-a separat pe Evrei de El. Bazați pe Lege Evreii l-au respins pe Isus (Iisus). Este un fenomen care se repetă și în zilele noastre. Creștinii din adunările Neo-protestante se pândesc unii pe alții urmărindu-și greșelile unii altora și folosesc învățăturile Lui Isus (Iisus) ca pe o armă cu care își pun coreligionarii în inferioritate și prin care îi disprețuiesc. Fiecare vrea să știe cine este ”mai mare” în cazul nostru cine este mai bun Creștin și pentru aceasta folosește greșelile spirituale ale celorlalți pentru a își legitima propria ”superioritate” spirituală.

Dumnezeu este bun și El nu vrea moartea păcătosului ci îndreptarea lui dar unii oameni se grăbesc să îl judece pe păcătos și să îl condamne. Există indivizi care cred că fac un serviciu lui Dumnezeu ucigând oameni nevinovați și nu fac decât să facă deservicii oamenilor fără ca atitudinea lor să conțină ceva spiritual. Părerea lor despre Dumnezeu este greșită și din acest motiv credința lor este și ea îndreptată într-o direcție eronată. Eu nu mă îndoiesc de credința lor care este foarte puternică de vreme ce sunt gata să își dea viața pentru ea. Eu mă îndoiesc foarte serios de exactitatea imaginii pe care ei o au despre Dumnezeu. Ei îl confundă pe Dumnezeu cu un criminal cu o persoană lipsită de inimă care se bucură când cineva moare în suferință și lasă familii incomplete în spatele lor. Dumnezeu nu este așa și cine crede așa ceva despre El dovedește chiar și numai prin aceasta că nu îl cunoaște și că este gata să își dea viața pentru o cauză falsă.