În realitate Hristos există în persoana fiecărui credincios născut din nou, nu ca şi un element exterior dar ca şi o prezenţă interioară, transformatoare. Noi suntem chemaţi să fim fraţii şi surorile Lui, să fim la fel ca El, nu slujitorii sau supuşii Lui. (Romani 8; 29) Aceasta nu înseamnă lipsă de respect faţă de El, este învăţătura clară a N.T. Ierarhia şi autoritatea, similară cu aceea dintre oameni, a fost introdusă de instituţiile bisericeşti, în credinţa creştină, dar nu sunt în nici un caz învăţătura lui Hristos.

El a spus că a venit ca unul care serveşte la masă, nu ca unul care este servit la masă. Oamenii au inversat situaţia aceasta, pentru ca ei să ne poată comanda pe noi, în numele lui Isus (Iisus). Isus (Iisus) a mers cu jertfirea de Sine până la moarte şi încă moarte de cruce, aici este cheia Creştinismului. El a dat totul din dragoste pentru noi, nu a venit să ceară nimic, iar ascultarea pe care o aşteaptă de la noi, este tot în interesul nostru. Isus (Iisus) nu ne cere ascultare pentru a îşi consolida autoritatea Sa de stăpânitor, pentru a ne transforma în supuşi perfecţi. Isus (Iisus) ne cere înţelegere nu ascultare oarbă. El nu este stăpânitorul nostru este fratele şi prietenul nostru, este Cel care ne iubeşte mai mult decât oricine altcineva. Isus (Iisus) doreşte să îl iubim cu aceeaşi măsură cu care ne iubeşte El, nu vrea să ne supunem Lui de frică.

Cum putem să îl ascultăm, dacă nu îl înţelegem? Prin ascultarea de El, devenim ca El, nu supuşii Lui şi aceasta deoarece şi El a dovedit aceeaşi ascultare faţă de Tatăl. Dar şi Tatăl, la rândul Lui a ascultat totdeauna pe Fiul. Ne-a învăţat să respectăm nişte principii, care ne califică pentru Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece într-un loc perfect nu au cei căuta cei care nu sunt gata să intre în armonie cu ceilalţi. Avem în noi Duhul lui Hristos, deci Isus (Iisus) locuieşte în noi, pentru ca să putem simţi ceea ce simte El şi gândi ceea ce gândeşte El, într-o situaţie sau alta. În felul acesta devenim ca El, nu în calitate de supuşi ai Lui, sclavi fără personalitate, ci în calitate de fiinţe care sunt chemate să ajungă la înălţimea plinătăţii staturii lui Hristos. (Efeseni 4; 13)

Personal nu sunt adeptul instituţiilor bisericeşti, le privesc în mod critic, deoarece ele ascund Persoana lui Isus (Iisus) Hristos, nu o revelează în adevărata lumină.